Nu suntem egali

Eterna întrebare: femeile moderne se bucură de aceleași drepturi precum domnii în viața socială cât și în relația de cuplu?! Oare cum funcționează, de fapt, această egalitate  între femei și bărbați?! Din punct de vedere social, legal, ca și drepturi cetățenești este probabil singurul mod în care poate exista o egalitate completă între aceștia, diferențele fiind destul de mari pentru a fi ignorate. În viața familială fiecare își are locul lui.  Bărbatul este „capo di tutti capi”, asigurând confortul necesar pentru dezvoltarea familiei, rolul femeii, acela de-a fi mama, de a-și îngriji familia. Aceste roluri, în ziua de astăzi tind să se suprapună și chiar să se inverseze. Nevoile emoționale și fizice a ambelor sexe sunt diferite. Prin modul de gândire și comportament suntem liberi să fim așa cum credem de cuviință. Să stabilim și să ne dezbatem egalitatea, pentru că, de ce nu, ne permitem, câștigându-ne în timp acest drept. Cumva această egalitate între sexe reprezintă standardul moral și spiritual spre care tindem, dar pe care  cu greu, probabil îl vom ajunge. Îmi imaginez lumea având două aripi: bărbatul și femeia, iar câtă vreme cele doua nu sunt la fel de puternice, pasărea nu va zbura în direcția potrivită, aceea a adevăratei împliniri. Nu suntem egali, dar evoluăm pentru a ajunge cândva. Câtă vreme „sexul slab” va fi împiedicat să atingă ce și-a propus, bărbații vor fi incapabili să dobândească acea măreție la care visează, căci unul fără altul nu funcționăm. Nu suntem egali, dar ne completăm al naibii de bine.