expeditie – 𝓕𝓵𝓸𝓻𝓮𝓷𝓽𝓪𝓶𝓬

„Omul sfințește locul”. Da, am găsit locul, dar și oamenii, care se încadreaza perfect cu acest proverb. Am câteva ore de când am ajuns din tabara de fotografie organizată de Foto Union în Crișan, Tulcea, la Pensiunea Doi Căpitani. Un loc pe care îl recomand cu drag, nu doar pentru că se află în inima deltei, ci pentru că transmite caldură, căldura din partea gazdelor, a stării pe care ți-o dă ciripitul și sporăvăielile rândunicilor care și-au făcut cuib în ștreașina pensiunii, a florilor de pe terase și din interiorul pensiunii. V-am spus de piscină?

Cât despre specialitățile culinare exclusiv din pește, am un singur cuvant de spus, savuroase. Și cum tabara era pentru fotografie, evident nu puteam rata răsăritul, așa că ne-am trezit la 04,00 dimineața pentru a-l suprinde de pe canalele deltei. Chiar a meritat, în ciuda vântului și frigului.

Evident a venit rândul apusului, iar pentru asta a trebuit să facem o plimbare pâna în Mila 23, localitate unde timpul pare să fi rămas în loc, unde oamenii au acea lumină specială în ochi, bucuroși de a ne împărtăși din lumea lor.

Processed with VSCO with f2 preset

Processed with VSCO with 4 preset

Processed with VSCO with 6 preset

Multe din fotografiile surprinse în această tabară, au fost facute cu camera profesională, grație prietenilor de la Canon, în ideea de a surprinde cât mai real, viața din Delta Dunării.

TFB12 este un eveniment organizat de Foto Union cu sprijinul Mercedes, Canon România și Pensiunea Doi Căpitani.

Acum mai bine de-o săptămână, Cristian Șuțu oferea 4 locuri într-o expediție fotografică în proiectul #prinmehedinti. Cum mă încadram în condițiile de participare, am zis: de ce nu ?! Impresionată de lucrurile pe care le intreprinde Cristian, mare mi-a fost bucuria când am fost anunțată că voi merge alături de alți oameni interesanți #prinmehedinti. Aventura a durat patru zile, timp în care am descoperit frumusețile județului Mehedinți. Am vizitat cele mai importante atracţii şi locuri memorabile: Parcul de agrement Crihala, Castelul de apă, expediţia pe Dunăre, peştera Topolniţa, Izverna şi Podul Lui Dumnezeu. Asta ca o enumerare a locurilor descoperite, dar trăind momentele de atunci, pot spune că peștera Topolnița m-a impresionat, drumul în special până acolo, a trebuit să escaladăm porțiuni de teren anevoios, motiv pentru care mi-am descoperit , cred, o noua pasiune, cățăratul. Chiar nu glumesc, mi-a placut extrem de tare, deși nu eram echipată nici pe departe corespunzător.

Sunt de prisos cuvintele, fotografiile spun totul. Frumusețea peisajului te lasă fără grai, râul ce șiroiește peste pietre, zgomotul apei. Locul în sine îți dă o stare de bine, motiv pentru care merită drumul să-l străbați. M-aș reîntoarce oricand în acest loc. Mai există locuri speciale în care aș reveni, unul dintre ele ar fi Cazanele Dunării. Sunt un sector din defileul Dunării la trecerea prin Munții Carpați. Au o lungime de circa 9 km, fluviul fiind mărginit de pereți verticali, stâncoși. La baza peretelui de calcar există două cavități: peșterile Gura Ponicovei și Veterani. Impresionant cred că este puțin spus, ce vezi acolo. Am avut norocul de a avea un conducător de ambarcațiune mai curajos, care ne-a dat ocazia să vedem peștera și în interiorul ei, nu doar intrarea.