Gândesc ceea ce gândesc, simt ceea ce simt, știu ceea ce știu. Eu sunt însămi, dar nu te învinovățesc pentru faptul că ești tu. Ceea ce ai de oferit este binevenit. Gândurile sunt opinii, nu realități. Ele sunt strâns legate și de nevoile de bază ale noastre. Dacă acestea nu sunt îndeplinite, în mod cert ne vor ocupa o mare parte din gânduri. Așa cum avem convingeri ce ne limitează putem avea și gânduri ce ne pot vindeca, ce ne pot descătușa:
Iubesc viața.
Oamenii din viața mea sunt o reflecție a ceea ce fac și gândesc.
Imaginează-ți că ești neîmplinit. Nu deții ce îți trebuie, asta pentru că dorințele tale te orbesc, poate că ce îți trebuie este chiar în fața ochilor tăi și nu poți vedea din cauza obiectivelor tale. Dacă viața ta nu iți este pe plac, s-ar putea să fie din cauza cunoștințelor tale insuficiente, nu din pricina vieții în sine. Poate că structura ta de valori necesită niste reparații serioase, poate că dorințele și gândurile te fac orb în fața altor posibilități, agățându-te atât de tare de ele, încât nu mai poți vedea altceva, nici măcar lucrurile de care ai nevoie cu adevărat.
𝓕𝓵𝓸𝓻𝓮𝓷𝓽𝓪𝓶𝓬 