38, atâția am adunat pe 9 noiembrie 2014. Nu sunt nici mulți, nici puțini. Sunt cu siguranță plini de multe trăiri intense, fapte bune, mai puțin bune, unele regretabile, însă cum toți greșim, pentru că nu suntem perfecți, căci daca am fi, nu am mai povesti. Recunosc, sunt una dintre acele persoane care își așteaptă ziua cu mare nerăbdare, motivul nefiind cadourile, ci a valului de urări primit. Dar anul acesta, parcă nu am fost așa de bună, încât să merit atât de multe. Și, poate surpriza cea mai mare a fost din partea unui om pe care-l citesc, neștiind cu siguranță de existența mea, acesta a considerat să mă felicite. Nu este un motiv de bucurie în plus? DA. Și uite așa bucuroasă, am tras aer in piept, mi-am încurajat familia să urce alături de mine, eu fiind șoferul, să sărbătorim. Am condus cei o sută și ceva de km până la destinație, dar nu vreți să știți cât de tare a meritat. Nu a fost nimic premeditat din ce avea să sa se întample. Urma să serbăm ziua mea, nimic iesit din comun. Însă cum planul de acasă, nu se potriveste cu cel din targ… Să vă povestesc. Lume multă, agitație, forfotă, zgomot,însă peste toate astea CINEVA m-a atras. Întalnirea a fost fără cuvinte. L-am privit, m-a privit și am știut amândoi că nu putem unul fără altul. N-aș fi crezut vreodată că mi se poate întâmpla. A fost intens, exact cum o descriu toți, a fost dragoste la prima vedere. Știu ca multe dintre voi mă veți înțelege, n-ați fi rezistat probabil, tentației. Iata-l ! El este cadoul meu. La mulți, liniștiți și împacati ani, mie !
𝓕𝓵𝓸𝓻𝓮𝓷𝓽𝓪𝓶𝓬 